MAMICI IN DEVENIRE

Sunt gravida: ce sa fac? alimentatia in timpul sarcinii,la ce renuntam, cum ne pregatim sa devenim mame: sfaturi,mituri si probleme

COPILUL MEU

ingrijirea si dezvoltarea copilului pe varste si etape de dezvoltare.

SANATATE

Boli si tratamente. Cum ne aparam impotriva bolilor printr-o alimentatie si igiena corecta! Medicina naturista vs. medicamente.

PAGINA PARINTILOR

Sfaturi pentru familie, legislatie,sanatate, psihologia parintilor, sfaturi practice si nu numai.

PAGINA PARINTILOR SIBIENI

Informatii privind servicii acordate familiei si copilului in judetul si municipiul Sibiu ( despre crese, gradinite, medici, centre medicale, scoli, after-school, ONG-uri etc)

Home » 1-3 ani

Anxietatea de separare

Submitted by on Monday, 1 March 2010No Comment

Anxietatea de separare se caracterizeaza prin teama de separare de figura principala de atasament, de obicei mama.

Este un comportament specific primilor ani de viata. In primele luni de crestere, bebelusii se adapteaza destul de usor la schimbarea persoanelor care-i ingrijesc. Ceea ce conteaza pentru ei in primele 6 luni este ca nevoile sa le fie satisfacute. Spre 7 luni, incep sa dezvolte sensul permanentei obiectelor si observa cand ceva se schimba in jurul lor. ( adica invata ca obiectele isi continua existenta chiar daca ei nu le mai vad). Spre 8 luni- 1 an copilul devine agitat si nelinistit cand anticipeaza plecarea parintelui, indiferent unde ar pleca el ( in alta incapere sau la servici): copilul plange, se agata de parinte, protesteaza prin plans, tipete. La unii copii poate apare mai tarziu, spre 18 – 24 de luni si dureaza in functie de particularitatile fiecarui copil. Copiii inteleg ce efect are acest comportament al lor asupra parintilor si- l va repeta pentru a evita disparitia acestora. Si parintii vor trebui sa dezvolte o adevarata strategie pentru a evita protestele copilului si a “indulci” despartirea:

  • Evitarea lasarii copilului in varsta de 8- 12 luni in grija altei persoane straine copilului
  • Evitarea lasarii copilului in grija altei persoane cand acesta este obosit, flamand sau nelinistit. Copilul accepta mai bine despartirea dupa ce a mancat sau dupa somn.
  • Copilul va fi obisnuit treptat cu aceste plecari ( intai pe o perioada mai scurta, urmand a creste timpul petecut departe de copil) si pregatit din timp
  • Crearea unui ritual de plecare: parintele sa-I promita copilului intoarcerea, sa-I dea repere copilului, dar nu de timp, pentru ca acesta nu are perceptia timpului, sa nu plece pe furis, fara sa-l vada copilul – acest gest provocand adevarate drame in sufletul copilului daca vede ca dintr-o data parintele a disparut, si mai ales sa nu se intoarca din drum.
  • Parintele sa se intoarca atunci cand a promis
  • Persoana in grija careia a ramas copilul sa-l atraga pe acesta in activitati placute si atractive pentru acesta
  • Evitarea mitului lui Bau-bau pentru a nu-I da inca un motiv de teama
  • Evitarea unui comportament hiperprotector: un atasament prea puternic va face dificila despartirea copilului de parintele sau ( dar si invers)

Se poate ca in timp comportamentul sa se acutizeze: copilul sa refuze mancarea, sa aibe somn agitat, cosmaruri sau sa prezinte acuze somatice- febra, varsaturi, scaune diareice, dureri de burta. Aceste cazuri necesita atentia specialistilor.

Comments are closed.