MAMICI IN DEVENIRE

Sunt gravida: ce sa fac? alimentatia in timpul sarcinii,la ce renuntam, cum ne pregatim sa devenim mame: sfaturi,mituri si probleme

COPILUL MEU

ingrijirea si dezvoltarea copilului pe varste si etape de dezvoltare.

SANATATE

Boli si tratamente. Cum ne aparam impotriva bolilor printr-o alimentatie si igiena corecta! Medicina naturista vs. medicamente.

PAGINA PARINTILOR

Sfaturi pentru familie, legislatie,sanatate, psihologia parintilor, sfaturi practice si nu numai.

PAGINA PARINTILOR SIBIENI

Informatii privind servicii acordate familiei si copilului in judetul si municipiul Sibiu ( despre crese, gradinite, medici, centre medicale, scoli, after-school, ONG-uri etc)

Home » COPILUL MEU, 1-3 ani

Negativismul primar la 2 ani

Submitted by on Monday, 22 February 2010One Comment

Daca primele 12 luni de viata reprezinta o perioada de atasament intens intre parinte si copil ( in special, prezenta mamei oferind copilului siguranta si incredere), varsta de 1-2 ani vine ca un taifun, perioada in care copilul incepe sa se exprime intr-un mod spectaculos de … rebel. Aceasta este perioada in care conduitele afective devin tot mai complexe ( alaturi de alte doua achizitii importante- dobandirea mersului si comunicarea verbala), copilul devine tot mai impresionabil, isi poate manifesta gelozia fata de orice persoana care se interpune intre el si mama ori timiditatea fata de persoane straine, incepe sa-si exprime frustrarea cand parintii nu fac asa cum vrea el, prin negativism si incapatanare – perioada normala din dezvoltarea copilului.

In jurul varstei de 2 ani copilul traverseaza o perioada in care incepe sa-si contureze propria identitate, in care devine  tot mai constient de sine si de abilitatile sale, ca foarte multe lucruri le poate face singur,  e o perioada a desprinderii partiale de mama, pas important catre autonomie si individuare.

Copilul isi va exprima opozitionismul in mod activ, prin manifestari agresive: tipete, trantit pe jos, urlete, refuz de a se conforma ori pasiv- refuza sa deschida gura pentru a se hrani, se preface ca nu aude cand este strigat. La aceasta varsta, copilul nu are suficient autocontrol pentru a-si gestiona frustrarile, iar a cere copilului sa  exprime logic, coerent si argumentat  nemultumirea fata de actiunile parintilor este imposibil. Este perioada in care trecerile de la o stare la alta afectiva sunt ceva obisnuit. El nu stie ce e permis si ce nu, cata libertate I se ofera, insa cu cat I se interzic mai multe, cu atat mai dese vor fi manifestarile de frustrare si opozitionism.

Tendintele de negativism dispar catre 3- 4 ani, deoarece copilul se maturizeaza, dobandeste mai multa siguranta, independenta, insa cu conditia ca parintii sa reactioneze fata de copil si manifestarile acestuia in mod adecvat, optim.

  • Adultul sa nu cedeze in fata acestui tip de comportament al copilului. Acesta de cele mai multe ori testeaza limitele, iar daca se cedeaza, va fi in detrimentul copilului. Acum isi formeaza capacitatea de a gestiona mici frustrari legate de limitele impuse, lucru care il va ajuta la intrarea in forme sociale organizate ( gradinita, scoala), unde daca nu va avea aceasta capacitate, va prezenta dificultati de adaptare. In plus, daca copilul observa ca parintele ii cedeaza, va folosi si pe vitor acest tip de comportament de cate ori va dori sa I se faca pe plac si va putea merge pana spre 5 ani cu acest comportament regresiv. Daca parintii stiu sa impuna limitele in mod calm, ferm si consecvent, copilul va renunta in cele din urma.
  • Se recomanda limitarea interdictiilor formulate in mod imperative, poruncitor. La urma urmei, nevoia de explorare este normala si este bine daca s-ar evita limitarea in mod exagerat accesul la spatiul de explorare: se poate distrage atentia copilului cu un obiect sau activitate interesanta pentru el sau este pus sa aleaga intre doua activitati.
  • Copilul are nevoie de interdictii din partea adultului, pentru ca la aceasta varsta este incapabil sa discearna , insa parintele sa explice pe intelesul copilului intotdeauna de ce pune aceasta interdictie
  • Comportamentul pozitiv al copilului trebuie urmat de consecinte positive ( laude, incurajari) si invers: excluderea din situatia respectiva ( niste scene nedorite intr-un magazine sau in parc, poate duce la scoaterea copilului si ducerea lui in alta parte), retragerea posibilitatii de a face o activitate preferata, repararea situatiei ( dat jucaria insusita inapoi copilului, cerut scuze, strans cele aruncate)
  • Evitarea formularilor din care copilul ar putea deduce ca ar putea pierde iubirea parintelui: ex: “ daca nu faci…, nu te mai iubesc”, “ esti un copil rau…” etc
  • O alta reactie optima din partea parintelui este ignorarea comportamentului copilului, daca dam atentie, copilul va folosi acest tip de comportament pentru a atrage atentia dorita. In nici un caz parintele nu va folosi ca metode educative lovirea copilului sau tipete: acest lucru va inrautati situatia, chiar daca poate pe moment va da rezultate. In timp, acest lucru nu va putea decat sa sporeasca frustrarea si nemultumirea, iar in timp scade increderea in parintele sau.

One Comment »

  • Anonymous said:

    😆