MAMICI IN DEVENIRE

Sunt gravida: ce sa fac? alimentatia in timpul sarcinii,la ce renuntam, cum ne pregatim sa devenim mame: sfaturi,mituri si probleme

COPILUL MEU

ingrijirea si dezvoltarea copilului pe varste si etape de dezvoltare.

SANATATE

Boli si tratamente. Cum ne aparam impotriva bolilor printr-o alimentatie si igiena corecta! Medicina naturista vs. medicamente.

PAGINA PARINTILOR

Sfaturi pentru familie, legislatie,sanatate, psihologia parintilor, sfaturi practice si nu numai.

PAGINA PARINTILOR SIBIENI

Informatii privind servicii acordate familiei si copilului in judetul si municipiul Sibiu ( despre crese, gradinite, medici, centre medicale, scoli, after-school, ONG-uri etc)

Home » 3-7 ani

Poezii pentru cei mici

Submitted by on Thursday, 4 March 2010No Comment

Catelusul

Catelusule, sa-mi spui
Unde-i laptele ca nu-i?
Cine a umblat prin oale
De le-am gasit toate goale?

Cine-i hotul, nu esti tu
Dai din coada, zici ca nu.
Dar pe labe si pe bot
Esti stropit cu lapte tot.

Catelus cu parul cret

Catelus cu parul cret,
Fura rata din cotet,
Si se jura ca n-o fura
Dar l-am prins cu rata-n gura,
Si cu ou-n buzunar
In curte la dom’ primar.
Pan’ sa-l duc la judecata,
Mi-a mancat si rata toata.

Zdreanta – de Tudor Arghezi

L-ati vazut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un câine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strâns din petice,
Ca sa-l tot împiedice,
Ferfenitele-i atârna
Si pe ochi, pe nara cârna,
Si se-ncurca, se descurca,
Parca-i scos din câlti pe furca.
Are, însa, o ureche
De pungaas  fara pereche.
Da târcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptând un ceas si doua

O gaina  sa se oua,

Care cânta cotcodace,
Proaspat oul când si-l face.
De când e în gospodarie
Multe a învatat si stie,
Si pe brânci, târâs-grabis,
Se strecoara pe furis,
Pune laba, ia cu botul
Ii-nghite oul cu totul.
“Unde-i oul?” a întrebat
Gospodina. “L-a mâncat!”
“Stai nitel, ca te dezvat,
Fara matura si bat.
Te învata mama minte”.
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar, de cum l-a îmbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si a înjurat cu un latrat.

Când se uita la gaina,
Cu culcusul lui vecina,
Zice Zdreanta-n gândul lui:
“S-a facut a dracului”.

Rica

Rica nu stia sa zica
Rau, ratusca, ramurica.
Dar de cind baiatu-nvata,
Poezia despre rata,
Rica stie acum sa zica:
Rau, ratusca, ramurica.

Un elefant

Un elefant
Se legana,
Pe o panza de paianjen
Si pentru ca
panza nu se rupea,
A mai venit un elefant.
Doi!

Doi elefanti
Se leganau,
Pe o panza de paianjen
Si pentru ca
panza nu se rupea
Au mai chemat un elefant.
Trei

Trei elefanti…(pana la 10)

Zece elefanti
Se leganau,
Pe o panza de paianjen
Si pentru ca
Era prea grea,
Au cazut toti elefantii!

O fetita

O fetita cu fundita,
Se ducea la gradinita.
Si mamica o-ntreba:
Un’ te duci fetita mea?

Eu ma duc la gradinita,
Sa ma fac o doctorita,
Doctorita de copii.
Sa ma joc cu jucarii.

Si taticu-i suparat,
Ca n-are si el baiat.
Si mamaca-i bucuroasa,
Ca are fetita-n casa.

Marte, marte, martisor

Marte, marte, martisor,
Ai dat drumul la izvor,
Risipind si nori si ceata,
Tu trezesti din nou la viata.
Iarba, gaze, flori, albine
Eu de-aceea tin la tine!

Balada unui greier mic – George Topârceanu

Peste dealuri zgribulite,
Peste tarini zdrentuite,
A venit asa, deodata,
Toamna cea întunecata.

Lunga, slaba si zaluda,
Botezând natura uda
C-un manunchi de ciumafai,
Când se scutura de ciuda,
Împrejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai…

Si cum vine de la munte,
Blestemând
Si lacrimând,
Toti ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vagauni,
Iar macesii de pe câmpuri
O întâmpina în cale
Cu grabite plecaciuni…

Doar pe coasta, la urcus,
Din casuta lui de huma
A iesit un greierus,
Negru, mic, muiat în tus
Si pe-aripi pudrat cu bruma.

– Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Nu credeam c-o sa mai vii
Înainte de Craciun,
Ca puteam si eu s-adun
O graunta cât de mica,
Ca sa nu cer împrumut
La vecina mea furnica,
Fi’ndca nu-mi da niciodata,
Si-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus si i-am cerut…

Dar de-acus’
Zise el cu glas sfârsit
Ridicând un piciorus,
Dar de-acus s-a ispravit…
Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic si necajit!

Avion cu motor

Avion cu motor,
Ia-ma si pe mine-n zbor,
Sa ma fac aviator,
Vaaarrrr!!!

Gospodina – de Otilia Cazimir

O furnica duce-n spate
Un graunte jumatate.
– Încotro fugi surioara?
– Ia, ma duc si eu la moara

Si-s grabita, si-s grabita,
Ca m-i casa ne-ngrijit?
Si mi-s rufele la soare
Si copiii-mi cer mâncare.

Ca la noi în mu?uroi
Nu e timp pentru zabava,
Ca de n-am fi de isprava
Ar fi vai ?-amar de noi

Grivei

Cutu, cutu, na Grivei,
Mamaliga daca vrei,
Daca nu, o pun in cos,
Si-o dau maine la cocos!!!

Si de nu o pun in sac

Si-o dau maine la gansac.

Melc, melc codobelc

Melc, melc codobelc
Scoate coarne bouresti
Ca te duc la balta,
Si-ti dau apa calda,
Ca te duc la Dunare,
Si-ti dau apa tulbure,
Si te suie pe-un bustean,
Si mananca leustean.

Degetele

Degetul cel mare pleaca la plimbare,
Aratatorul duce bastonul,

Mijlociul duce pardesiul,
Inelarul duce geamantanul,
Iar degetul mic, fiindca e pitic,
Nu duce nimic.

Jocul cu degetele ( se incepe de la cel mare)

Asta merge cu purceii, asta merge cu viteii, asta strange gatejele , asta face placintele, si asta zice: da-mi si mie un pic , ca eu sunt cel mai mic.

Numaratoarea

-O aluna, doua, trei veverita tu nu vrei?

-Ba vreau patru, cinci si sase ca alunele-s gustoase.

-Iti dau sapte , opt si noua daca o sa ne spui si noua cand o sa mai vina incoace iarna cu zece cojoace.

Pentru tine, primavara

de Otilia Cazimir

Siruri negre de cocoare,

Ploi caldute si usoare,

Fir de ghiocel plapând,

Cântec îngânat în gând,

Sarbatoare…

Zumzet viu prin zarzari. Oare

Cânta florile la soare?

Ca pe crengi de floare pline

Nu stii: flori sunt, ori albine?

Pentru cine?…

Pentru tine, primavara,

Care-aduci belsug în tara,

Care vii,

Peste câmpii,

Cu banuti de papadii

Si cu cântec de copii!


Rapsodii de primavara

George Topârceanu

I

Sus prin crangul adormit,

A trecut in taina mare,

De cu noapte, risipind

Siruri de margaritare

Din panere de argint,

Stol balai

De ingerasi

Cu alai

De toporasi.

Primavara, cui le dai?

Primavara, cui le lasi?

II

Se-nalta abur moale din gradina.

Pe jos, pornesc furnicile la drum.

Acoperisuri vestede-n lumina

Intind spre cer ogeacuri fara fum.

Pe langa garduri s-a zvantat pamantul

Si ies gandacii-Domnului pe zid.

Ferestre amortite se deschid

Sa intre-n casa soarele si vantul.

De prin balcoane

Si coridoare

Albe tulpane

Falfaie-n soare.

Ies gospodinele

Iuti ca albinele,

Parul le flutura,

Toate dau zor.

Unele matura,

Altele scutura

Colbul din patura

Si din covor.

Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,

Si-a rasfirat crengutele ca spinii

De frica sa nu-i cada la picioare,

Din crestet, valul subtirel de floare.

Ca s-a trezit asa de dimineata

Cu ramuri albe µ si se poate spune

Ca-i pentru-ntaia oara in viata

Cand i se-ntampla-asemenea minune.

Un nor sihastru

Si-aduna-n poala

Argintul tot.

Cerul e-albastru

Ca o petala

De miozot.

III

Soare crud in liliac,

Zbor subtire de gandac,

Glasuri mici

De randunici,

Viorele si urzici…

Primavara, din ce rai

Nevisat de pamanteni

Vii cu mandrul tau alai

Peste cranguri si poieni?

Pogorata pe pamant

In matasuri lungi de vant,

Lasi in urma, pe campii,

Galbeni vii

De papadii,

Balti albastre si-nsorite

De omat topit abia,

Si pe dealuri mucezite

Araturi de catifea.

Si pornesti departe-n sus

Dupa iarna ce s-a dus,

Dupa trena-i de ninsori

Asternuta pe colini…

Drumuri nalte de cocori,

Calauzii cei straini,

Iti indreapta an cu an

Pasul tainic si te mint

Spre tinutul diafan

Al campiilor de-argint.

Iar acolo te opresti

Si doar pasul tau usor,

In omat stralucitor,

Lasa urme viorii

De conduri imparatesti

Peste albele stihii…

Primavara, unde esti?

Catelusul schiop

de Elena Farago

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Râd când ma-ntâlnesc copiii,
si ma cheama “cuciu schiop”.

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dânsii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când ma gândesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.

Si când ma gândesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!…

Cât sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cât de mult
Mi-ar placea si stau cu dânsii,
Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
si nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plâns atâta,
De credeam ca am sa mor…

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,

Dar îl las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

Gândacelul

de Elena Farago

– De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strângi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plânsul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?a

Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plânge mama dupa mine,
Si-ar plânge bietele surori,

Si-ar plânge tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Îndura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

Asa plângea un gândacel
În pumnul ce-l strângea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A încercat sa-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a cazut în târna frânt
Si-ntepenit pentru vecie!…

Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba plângi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
În cale-ti, orice vietate,
Oricât de far-de-nsemnatate
Si-oricât de mica ar fi ea!

Comments are closed.