MAMICI IN DEVENIRE

Sunt gravida: ce sa fac? alimentatia in timpul sarcinii,la ce renuntam, cum ne pregatim sa devenim mame: sfaturi,mituri si probleme

COPILUL MEU

ingrijirea si dezvoltarea copilului pe varste si etape de dezvoltare.

SANATATE

Boli si tratamente. Cum ne aparam impotriva bolilor printr-o alimentatie si igiena corecta! Medicina naturista vs. medicamente.

PAGINA PARINTILOR

Sfaturi pentru familie, legislatie,sanatate, psihologia parintilor, sfaturi practice si nu numai.

PAGINA PARINTILOR SIBIENI

Informatii privind servicii acordate familiei si copilului in judetul si municipiul Sibiu ( despre crese, gradinite, medici, centre medicale, scoli, after-school, ONG-uri etc)

Home » Scoala parintilor

Stresul la copii

Submitted by on Monday, 14 March 2011No Comment

In mod traditional termenul de stres este definit in functie de sursa sa. Sursele interne de stres includ foamea, sensibilitatea la zgomote puternice, schimbari de temperature, aglomeratie, oboseala, supra sau sub stimularea. Sursele exterioare pot fi diverse, cum ar fi separarea de familie, schimbari survenite in familie, expunerea la conflicte si certuri, expunerea la violenta samd.

In viata de zi cu zi copiii experimenteaza stresul din mai multe surse. Stresul vine din mai multe directii si pot avea efecte cumulative in functie de copil, de nivelul acestuia de dezvoltare, de experientele anterioare traite de copil. Adaptarea si gestionarea stresului depind de acesti factori de dezvoltare ai copilului. Cercetatorii spun ca un copil mai mic de 6 ani inca nu are dezvoltate abilitatile fizice si psihice de a reactiona la stres. Cu cat copilul este mai mic, cu atat mai mare va fi impactul factorilor de stres asupra lui. Insa nu intotdeauna stresul este nociv. El este parte din viata normala de zi cu zi si ajuta copilul sa invete noi comportamente adaptative la situatii noi de viata. Insa stresul prelungit sau de intensitate mare poate avea efecte negative imediate.

Presiuni sociale, griji cotidiene, stresul parintilor. Iata alti factori care sunt transmise chiar de parinti de aceasta data.

Daca parintii, in special mama nu reuseste sa se detasezi de aceste presiuni, starile de stres se vor transmite si asupra copilului . Copiii sunt un bun barometru al starii  sufletesti ale mamei, orisicat s-ar ascunde aceasta, ei simt toate tristetile si apasarile si le asuma.

Adultul are capacitatea de a raspunde stresului printr-o serie de mecanisme, de reactii fiziologice si psihice, pe care copiii inca nu le au. Ei reactioneaza intr-un mod pe care parintii de cele mai multe ori nu reusesc sa-l descifreze ca fiind reactie la stres, ci pun pe seama “obrazniciei”  sau mofturilor. Micutul se enerveaza aparent fara motiv, tipa si se agita mult, crizele de plans devin dese, e apatic, nu termina jocul inceput, intrerupe activitatea si o distruge, transpiratii ale palmelor, , leganat, gesturi nervoase ( rasucit parul, muscatul pielitelor de la unghii, rosul unghiilor), tulburari de somn,  intervine enurezisul, se poate plange de diverse dureri ( ex. de burtica, fara a avea vreun simptom ca ar fi bolnavior).

Stresul e un risc major pentru copil nu trebuie minimizat. Traumele la varste mici pot cauza nevroze greu de tratat.

Lipsa atentiei din partea parintilor, incarcarea negativa de la servici cu care acestia vin acasa fac ca acel loc unde ei trebuie sa se simta in siguranta sa devina un loc plin de frustrari; dar se intampla ca problema sa nu fie mereu acasa, ci inafara. Poate la gradinita are copii care il necajesc, iar copilul nu spune nimic, asteptand ca parintele sa-si dea seama. De fapt, ii este greu sa comunice daca nu este ajutat. Iar parintii cuprinsi de propriile griji, nu reactioneaza, copilul in acest caz simtindu-se singur.

Cum pot raspunde parintii la stresul copiilor lor?

-ajutati copilul sa anticipeze evenimentele stresante, nu il puneti in fata faptului implinit. ( exemplu, aparitia unui nou fratior, vizita la coafor pentru a-l tuned prima data etc). Parintii pot pregati copilul, ajutandu-I sa intelega evenimentul care va avea loc, reducand impactul asupra copilului.

– ajutati copilul sa recunoasca si sa denumeasca propriile trairi si sa le exprime in mod corespunzator

– incercati sa lasati grijile la birou sau la usa casei

– nu ezita sa-ti ceri iertare si sa explicati copilului de ce sunteti suparati, motivele comportamentului tensionat. Copilul nu-si mai asuma starea dv si nu va mai crede ca sunteti suparata pe el. Copiii inteleg mult mai multe decat credeti.

– Fii mai putin exigenta, mai ales cu tine insati, nu poti fi intotdeauna perfecta si fii flexibila. Nu se intampla nimic daca amani treburile casnice pentru a te juca cu copilul tau sau daca va abateti de la orar sau de la reguli ( nu se intampla nimic daca-l lasi din cand in cand sa doarma cu tine)

– Respecta-i ritmul care e diferit de cel al unui adult. Daca te grabesti, explica-i de ce o faci.  Respecta-i tabieurile.

– Fa-ti timp doar pentru el si fii relaxata cand va reintalniti. Daca obisnuiti sa faceti totul pe fuga, inclusiv sa-l pasati repede in bratele bunicilor, bonei, va trebui sa va schimbati acest obicei…

Comments are closed.