MAMICI IN DEVENIRE

Sunt gravida: ce sa fac? alimentatia in timpul sarcinii,la ce renuntam, cum ne pregatim sa devenim mame: sfaturi,mituri si probleme

COPILUL MEU

ingrijirea si dezvoltarea copilului pe varste si etape de dezvoltare.

SANATATE

Boli si tratamente. Cum ne aparam impotriva bolilor printr-o alimentatie si igiena corecta! Medicina naturista vs. medicamente.

PAGINA PARINTILOR

Sfaturi pentru familie, legislatie,sanatate, psihologia parintilor, sfaturi practice si nu numai.

PAGINA PARINTILOR SIBIENI

Informatii privind servicii acordate familiei si copilului in judetul si municipiul Sibiu ( despre crese, gradinite, medici, centre medicale, scoli, after-school, ONG-uri etc)

Home » GANDUL SAPTAMANII

Timpul

Submitted by on Monday, 22 March 20102 Comments

„…ERA INCA ZIUA DE IERI SI PAREA POIMAINE…”

(Tomas Eloy Martinez)

Pus in fata dificultatii de a „descifra” unele semnale transmise de catre bebe-ul meu, fapt care imi provoaca deseori o frustrare acerba, m-am surprins declamand o rutinata placa de genul: „abia astept sa te faci mare ca sa….”. Automat am regasit alte astfel de formule foarte des auzite, folosite si (poate) invocate: „as vrea sa treaca repede saptamana asta…”, „vreau sa zboare timpul pana dupa examen…”, „nu mai vine o data weekendul / concediul / sarbatorile…”. Pe scurt solicitam contractarea timpului pentru o anumita perioada de timp pentru ca ulterior sa ne dorim dilatarea sa la maximum.

Fluiditatea, cursivitatea sau reversibilitatea timpului au dat nstere la multiple definitii si teorii, diferite si, de multe ori, divergente, asupra a ceea ce reprezinta in fapt TIMPUL! Cea mai simpla posibila definitie ar enunta faptul ca timpul nu este altceva decat o dimensiune (alaturi de spatiu), in care ne desfasuram cu totii existenta. Dar fiind o dimensiune comuna pentru toti cum putem sa il apreciem atat de diferit si reflexiv?! Paradoxal raspunsul contrazice tocmai definitia anterioara care sublinia caracteristica unicitatii dimensiunii temporale: alaturi sau concomitent cu timpul real, cronologic (care poate fi masurat si interpretat cu mijloace fixe si obiective) exista un al doilea timp: cel psihologic, subiectiv, trait prin prisma a tot ceea ce ne defineste ca personalitate. Acest al doilea timp nu poate fi masurat in mod echivalent de doua sau mai multe persoane. Asadar TIMPUL CRONOLOGIC exista obiectiv, independent de subiectivitatea noastra si il putem oricand masura dupa miscarea astrelor, dupa ciclicitatea anotimpurilor sau cu o serie de mijloace mecanice. TIMPUL PSIHOLOGIC depinde in mod direct de ceea ce facem sau ceea ce traim, si incorporeaza intr-un mod absolut specific tot universul emotiile noastre.

Oricare dintre aceste aspecte ar fi studiate, psihologii considera ca timpul reflecta durata existentiala a obiectelor, fenomenelor, trairilor prin simultaneitatea si/sau succesiunea lor. Atat perceptia succesiunii cat si perceptia duratei implica insa o serie de factori subiectivi care fac diferenta intre cele doua viziuni ale dimensiunii de timp. Timpul „trece” repede cand ne bucuram de ceva sau cand activitatea noastra este incarcata cu experiente intense, complexe si exaltante. Dimpotriva, acelasi timp se „amplifica” incomensurabil cand asteptam si suferim sau mediul nostru inconjurator este sarac in activitati sau stimuli. Totodata putem constata ca timpul pentru ceva apreciat de noi ca frumos vine mai greu spre deosebire de imprejurarea nedorita, neplacuta de singuratate, de traire a ceva dureros sau neplacut, de asteptare a ceva, care face ca secundele sa treaca precum minutele, iar acestea ca orele. De ce? tocmai pentru ca, atunci cand traversam o perioada nefasta, psihicul nostru, in dorinta de a ne asigura un permanent confort, apeleaza la evaluarea si reevaluarea permanenta a dimensiunii temporale in vederea depasirii / finalizarii etapei dezagreabile. In momentul in care ne concentram asupra timpului, acesta se scurge mai greu.

Cu toate aceste explicatii asumate ne vedem pusi in fata unei dileme cu valente existentiale: ce e de preferat? sa avem parte mereu de activitati placute si reconfortante care ne induc sentimetul de trecere rapida a timpului?! sau este de dorit sa „traim” un timp cat mai indelungat indiferent de vicisitudinile care il pot defini?!  Rapunsul unei astfel de probleme nu cred ca poate fi restrans la o singura varianta, idealul fiind tocmai definirea unui compromis: depunem toate diligentele in crearea unor activitati placute inconjurati de oameni dragi noua din care ne incarcam afectiv la maximum si, in acelasi timp, acceptam situatiile tensionate, dificile, neplacute din viata nastra, fiind constienti de faptul ca nu dureaza la infinit (in fond timpul vindeca orice durere). Subliniind faptul ca timpul nu este niciodata nici darnic dar nici egoist ar trebui sa ajungem la situatia in care nu regretam nimic din ceea ce experienta ne ofera, invatand astfel permanent cum ne putem bucura de momentul viitor. Am putea parafraza o  formula  inedita care se spune ca s-a  gasit  printre  hirtiile  postume  ale lui  Einstein : viata = activitate impusa + activitate placuta, transformand-o intr-o egalitate de genul: viata = timp perceput ca „placut” + timp perceput ca „neplacut”. Depinde de noi ce valoare acordam fiecarei variabile din aceasta ecuatie…cu atat mai mult cu cat abilitatea perceptiei dimensiunii timpului se modifica, paradoxal, o data cu trecerea timpului, pe baza structurii noastre de personalitate care se imbogateste continuu.

Singura constanta unanim acceptata in ceea ce priveste timpul este faptul ca acesta curge intr-un mod continuu si ireversibil. Trecutul, prezentul si viitorul nu sunt etape distincte ale timpului, ele inlantuindu-se intr-o dimensiune unitara. Trecutul, prin multitudinea sa de experiente genereaza prezentul care naste, la randul sau, viitorul. Important este sa constientizam faptul ca doar prezentul este timpul actiunii noastre directe. Asadar unul din obiectivele noastre permanente ar trebui sa fie optimizarea prezentului in raport cu propriul sistem bio-psiho-social ca elementul principal pentru omul aflat in ascensiune si dezvoltare!

articol scris de Adrian Bratu

2 Comments »

  • taticu vesel said:

    Ernest Bernea spune ca “Trecutul ?i viitorul sunt abstracte, natura este de fapt un etern prezent.”

  • Cherie said:

    si cum ar fi sa optimizam acest prezent?! solutii…?! 🙄