Cu mami acasă
Aceasta ar fi varianta preferata de copil. Insa, copiii au nevoie de o varietate de figuri, pentru a-si dezvolta aptitudinile de socializare si de comunicare. Copiii care au stat exclusive cu mama, la varsta scolara au probleme de adaptare (nemailuand in calcul dezavantajele cu care mama s-ar confrunta: pierderea independentei financiare si sociale, pierderea experientei profesionale).
Cu bunicii
Sunt multi copii crescuti de bunici, iar aceasta varianta este foarte des adoptata de parinti. Insa este cu doua taisuri: pe de-o parte parintii isi stiu copiii pe maini bune, copiii sunt ingrijiti intr-un mediu familial plin de afectiune si iubire, cunosc tabieturile copiilor, iar copiii sunt foarte bine ingrijiti. Pe de alta parte, bunicii au tendinta de a uita sa fie autoritari si prin satisfacerea tuturor poftelor, ii transforma pe copii in alintati si greu de tinut in frau, copii care nu au restrictii, limite. Cand copiii sunt alintati de bunici, copiii vor inclina afectiv mai mult catre acestia, in mintea lor nascandu-se ideea unei alte perechi de parinti, mai buna decat cea “initiala”.
Bunicii au tendinta de a rasfata copiii cu dulciuri, de a da copiilor alimente nu tocmai adecvate si sanatoase, predispunand copii la boli de inima si obezitate. Conform unui studiu britanic, 34 % dintre copiii care au stat cu bunicii prezinta semne de obezitate si 15 % sunt supraponderali. Cercetarea (realizata de Colegiul Universitar Londonez) arata ca cei mai afectati sunt copiii din clasa de mijloc.Tot acest studiu demonstreaza ca bunicii nu sunt atat de dispusi sa se implice in activitati fizice, ceea ce e in detrimentul copiilor, care ajung sa faca din ce in ce mai putina miscare. Vocabularul copiilor care sunt ingrijiti de bunici e mai sarac decat al celor care frecventeaza colectivitatea. Deci, nepotii pot fi ingrijiti in alt spirit decat cel dorit de parinti si de-aici sursa de frustrari atat pentru bunicii care se simt exploatati, cat si pentru parintii care se simt ignorati si dati la o parte, iar la mijloc si cel care are de pierdut cel mai mult este copilul.
Pentru ca aceasta varianta sa fie una benefica pentru toata lumea, parintii trebuie sa reprezinte in continuare autoritatea, iar bunicii, partea protectoare. Cand bunicii preiau atributiile parintilor, autoritatea de pierde. Atat timp cat si parintii si bunicii isi inteleg rolurile si se comporta corespunzator lor, cel mic va avea repere clare si va stii exact cum sa se raporteze la fiecare dintre ei.
Cu bona
Angajarea ei presupune o adevarata provocare pentru tine si o mare schimbare in viata copilului tau. Ea va fi mama surogat pentru el, iar schimbarea cea mai importanta va fi determinate in primul rand de lipsa mamei, si in al doilea rand de contactul pe care copilul il are cu o persoana total straina pentru el. Ea trebuie sa stie sa impuna si autoritate, dar sa si acorde copilului tau afectiune si ingrijire optima.Avantajul fata de colectivitate este ca de copilul tau se ocupa numai o persoana, iar copilul este ingrijit in mediul sau. Insa intervin temerile, ea nu poate fi controlata decat prin ceea ce poti cunoaste de la copilul tau. Deseori, copiii incep sa-si exercite o autoritate nejustificata asupra bonei si asta pentru ca ea adopta o atitudine pasiva, mai ales ca de cele mai multe ori se cere bonei sa nu se implice in educatia copiilor, lucru care se intoarce impotriva copilului.
Dar ce faci cand bunica nu este disponibila, iar o bona nu este accesibila?
Creșă / grădiniță
Majoritatea mamelor traiesc in momentul in care opteaza pentru aceasta varianta si o concretizeaza un adanc sentiment de culpabilizare. Adesea gandesc ca este prea mic, ca ii tradeaza increderea copilului in ea, ca e bolnavicios, se gandesc ca il “abandoneaza” intr-un loc in care rolul ei va fi preluat de personae straine. Acest sentiment poate fi combatut sau atenuat daca mamele ar constientiza de la inceput avantajele prezentei copilului in cadrul unei crese sau gradinite.
- cei mici invata sa se adapteze mai usor la viata in colectivitate, invata sa devina sociabili prin interactiunea cu alti copii si cu alti adulti inafara de cei ai familiei. Se deprind cu tipul de invatare prin descoperire si cea prin incercare si eroare, abilitati foarte importante pentru dobandirea autonomiei personale.
- Dobandesc multe cunostinte si deprinderi importante cu mai multa usurinta decat acasa, si isi dezvolta limbajul ( chiar daca de multe ori, se intorc acasa si cu un limbaj nepotrivit indiferent de bunele maniere invatate acasa, pentru ca acolo au acces copii din toate mediile)
- In colectivitate copiii invata sa-si exprime emotiile, trairile in mod adecvat, e locul in care descopera noi jocuri si jucarii, in care isi face noi prieteni sau dimpotriva, antipatii
- Cresa reprezinta primul pas important in dobandirea autonomiei personale, iar copiii care au frecventat cresa, se adapteaza mai usor la gradinita, iar cresa si gradinita fac mai usoara tranzitia catre scoala.
Bineinteles ca exista si temeri si multe dintre ele bine intemeiata. Cele mai frecvente temeri sunt cele legate de contactarea numeroaselor boli (intr-adevar este posibil ca micutul sa contacteze numeroase viroze la intrarea in colectivitate, dar aceste episoade se vor rari pe masura ce copilul isi va creste imunitatea).
Adaptarea
O alta provocare legata de intrarea copilului in colectivitate este adaptarea acestuia. Cu cat copilul este mai mic, cu atat adaptarea la programul din cresa sa fie mai dificila. Copiii timizi pot suferi de lipsa relatiilor personalizate, insa acestea nu reprezinta piedici imposibil de surmontat, iar copilul se va adapta in cele din urma la noul mediu. La un moment dat parintii s-ar putea confrunta cu refuzul copilului de a frecventa colectivitatea: copilul nu mai este ingrijit de o singura persoana, in cresa exista grupe cu numar mare de copii raportat la numarul de educatori, ceea ce face ca acestia sa nu poate imparti atentia si grija in mod egal, iar cei “neglijati” atunci vor refuza sa mai mearga la cresa sau la gradinita.
