Legatura mamei cu copilul ei este unica si nici un cuvant din lumea aceasta nu o poate descrie. Cel mic este carne din carnea ei. Este o copie fizica a ambilor parinti si cu adevarat, intruparea dragostei dintre ei.
Insa uneori, din prea multa dragoste, dar si din ignorant, parintii au deficiente in a se informa despre cum sa traiasca alaturi de micutul lor. Cred ca le stiu pe toate,insa in realitatea nu este deloc asa.
Si gresesc mult, iar urmarile se vad peste ani, cand copiii parca duc o viata paralela de cea a celor care l-au nascut.
In ceea ce priveste comunicarea deschisa cu copilul tau, trebuie sa tii cont de cateva sfaturi foarte importante, de altfel:
- Nu exagera cu critica;
- Nu trage prea repede concluzii: ia in considerare ca nu stii sa citesti mintile oamenilor, prin urmare nu stii ce anume gandesc, si ofera-i copilui tau sansa de a-si explica greseala;
- Nu spune ca intelegi foarte bine cum e sa fii copil in ziua de azi; fiecare copil se naste intr-o lume diferita, fiecare e cu generatia sa;
Fa-ti timp si asculta-ti copilul atunci cand doreste sa-ti comunice ce il framanta, ce nelamurire are sau, din contra, ce anume l-a bucurat in ziua respectiva;
Nu te certa cu sotul tau: atunci cand copiii vad ca parintii se cearta,ei evita sa mai vina sa iti vorbeasca de teama de a nu iti agrava starea de nervozitate sau suparare pe care o ai de pe urma neintelegerii cu partenerul; - Trateaza-i si pe altii in mod politicos: daca ii spui copilului sa fie politicos, dar tu esti nepoliticoasa, ii creezi acestuia un sentiment de confuzie. Ideea este sa pui in practica ceea ce zici;
- Nu tipa la copilul tau: daca tu ridici tonul la acesta de fiecre data cand vine cu o problema la tine, el in final va inceta sa apeleze la ajutorul tau. In cel mai rau caz, va ajunge sa te minta, sa pastreze pentru el ce il framanta sau sa apeleze la prietnii sai pentru eventuale sfaturi, cand de fapt, prima oara ar trebui sa vina direct la tine.
