Apariţia unui copil reprezintă un punct culminant în viaţa unui cuplu. Această apariţie este un proces îndelungat şi care presupune eforturi multiple din partea celor implicaţi. Totuşi, copilul este cel mai frumos lucru din viaţa oamenilor şi îţi schimbă complet percepţia vieţii.

Naşterea reprezintă punctul final al sarcinii, este punctul în care organismul mamei este supus unei încercări extrem de grele cu profunde efecte psihice, mentale, emoţionale şi sociale.

Mama trece prin durere, vulnerabilitate, un puternic stres emoţional, posibilitatea unor probleme fizice ulterioare şi în rare cazuri chiar şi deces. Toate aceste evenimente de o natură extrem de complexă se întamplă în aceeaşi zi şi de aceea acest eveniment este unul unic în viaţa mamei, eveniment ce rămâne imprimat pentru totdeauna în memoria ei şi amintirea naşterii este însoţită tot timpul de efecte vivide şi detalii precise.

Femeile care au decis să aducă un copil pe lume sunt puse în faţa unuia dintre cele mai puternice evenimente ale naturii. Integrarea naşterii în psihicul femeii – naştere care a adus un copil în viaţa ei, în inima ei şi în mintea ei – aduce pentru femeie adevărate transformări, atât fizice cât şi mentale.

În general, majoritatea femeilor au o naştere fără complicaţii.

În mod normal, medicii consideră că naşterea are 3 stadii.

Cele 3 stadii unanim acceptate ar fi:

Primul stadiu al naşterii

În principiu, naşterea începe atunci când contracţiile încep să devină destul de frecvente, intense şi când aceste contracţii au o durată suficientă pentru a cauza deschiderea uterului.

În această etapă de la începutul sarcinii, mama este în principiu examinată la nivelul abdomenului pentru a se observa poziţionarea copilului. Contează destul de mult, deoarece prin această examinare se determină şi dacă ieşirea copilului o să fie cu capul înainte.

Ulterior, se realizează şi o examinare internă pentru a se observa dilatarea uterului. Uterul este dilatat maxim cand ajunge la o deschidere de 10cm.

Alt aspect important cu privire la uter şi dilatarea sa, este acela că împingerea copilului nu trebuie facută daca uterul nu este dilatat la maxim, deoarece există riscul de a provoca răni.

Acest prim stadiu al naşterii se termină atunci când dilatarea uterului este maximă. În principiu, acest prim stadiu al nasterii durează până la 12 ore.

Al doilea stadiu al naşterii

După cum menţionam mai sus, al doilea stadiu al naşterii începe când dilatarea uterului atinge pragul de 10 centimetri. De obicei, acest stadiu se descrie printr-o senzaţie de plin până la refuz a uterului sau a intestinelor. În acelaşi timp, se resimte şi o senzaţie automată de a împinge copilul către uter.

În principiu, multe femei consideră că acest al doilea stadiu al naşterii, se prezintă cu o intensitate a durerii la nivele mai scăzute comparativ cu primul stadiu. Ideea din spatele acestui considerent stă în faptul că în acest stadiu poţi ajuta prin împingerea copilului.

Punctul final al acestui stadiu îl reprezintă aducerea pe lume a copilului.

Durata stadiului doi al naşterii este undeva între 45 de minute şi chiar 2 ore, în cazul primei naşteri.

Al treilea stadiu al naşterii

În acest stadiu are loc eliminarea placentei dupa naşterea copilului.

Placenta este un organ care apare în timp ce mama este însărcinată şi este localizată în peretele uterin. Rolul placentei este de a regla schimburile dintre mamă şi făt, secretă hormoni ( hormoni pentru o bună dezvoltare a sarcinii, hormoni care joaca rol în nutriţie şi lactaţie) şi mai are şi rol de protecţie a fătului.

Eliminarea placentei are loc după 5 sau 15 minute de la naşterea copilului. În această perioadă, apar şi contracţii uterine, dar de intensitate mai redusă.