Cu ce ajută joaca?
Aceasta implica o adevarata explozie de actiune, activitate senzoriala, intelectuala si afectiva, jocul dezvolta insusiri psihice ca atentia, observatia, imaginatia. Tot el mijloceste trairea de numeroase si variate emotii si contine un bogat material pentru dezvoltarea gândirii si a trasaturilor de personalitate, favorizând cresterea capacitatii de comunicare si de sociabilizare.
Diferitele studii si observatii efectuate asupra jocului au evidentiat multiple functii ale acestuia, in continuare incercând sa le rezumam pe cele mai importante.
Funcțiile jocului
Asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții
Functia principala a jocului se poate exprima in asimilarea practica si mentala a caracteristicilor lumii si vietii. Aceasta este de fapt o functie de cunoastere ce ofera jocului o nota specifica de vitalitate intretinuta de o curiozitate si o atentie cu totul deosebite. Functia de cunoastere garanteaza dozarea subtila a caracteristicilor cognitive ale jocului si adâncirea acestora pe parcursul consumarii sale.
Exercitarea complexă stimulativă a mișcărilor
O alta functie importanta a jocului – pusa in evidenta mai ales de Gross si de Carr – consta in exercitarea complexa stimulativa a miscarilor, cu o contributie activa la crestere si dezvoltare. Aceasta functie apare ca atât in jocurile sportive de competitie cât si in jocurile simple de mânuire de obiecte, proprii copiilor mici.
Formativ – educativă
Tot o functie principala a jocului este si functia formativ-educativa, conditionata de o serie de carcteristici ale jocului. Aceasta functie a fost pusa in evidenta in special de catre pedagogie. Se poate spune astfel, ca jocurile constituie o adevarata “scoala” a energiei, a educatiei, a conduitei, a gesturilor, a imaginatiei, in cadrul necesitatilor de a acorda conduita la anumite situatii. In acelasi sens jocul educa atentia, abilitatile fizice si intelectuale, trasaturile operative ale caracterului fiecarui copil.
Tonificarea și echilibrarea emoțională
Printre functiile importante ale jocului se numara si functia de tonificare si echilibrare emotionala prin caracterul activ si compensator pe care-l intretine jocul, socio-relatiile mijlocite de joc si, nu in ultimul rând, rezuiltatele sale. Carcterul compensator al jocului este strâns legat de functiile sale cathartice si proiective. In viata sociala, cu cât este mai dezvoltata si mai tensionata antrenarea sociala in revolutia tehnica, cu atât “loisir-urile” capata un rol mai important compensator si complementar in viata individuala. In orice caz, jocul a capatat functii sociale importante datorita acestor caracteristici ce-l definesc.
Terapeutică
Functia terapeutica a jocului este deosebit de importanta, constând in fapt in structurarea si implinirea Eu-lui. Astfel prin joc copilul are capacitatea de a asimila realul inconjurator la nucleul personalitatii sale, si, totodata dezvolta abilitatea de expensiune a Eu-lui la mediul proxim prin imitatie si copiere.
Scris de psih. Adrian Bratu
