Ati observat ca deseori copilul dumneavoastră clipește sau da din umeri in anumite momente? Poate are un tic nervos… a suferit de curand de vreo boala sau ceva l-a speriat? Care sa fie motivul?
Ce sunt de fapt ticurile?
Ele apar ca niste contractii involuntare musculare, de obicei la nivelul fetei si extremitatilor ( copilul clipeste, ridica din sprancene, spasme ale obrajilor, gura, ridica din umeri, tresare etc) , miscari repetitive in general ( ori ticuri sonore) care nu servesc niciunui scop Unele ticuri nervoase sunt cauzate de leziuni cerebrale sau leziuni ale sistemului nervos ori au la baza motive psihologice. Ca frecventa, ticurile ocupa locurile de frunte printre bolile neurologice ale copilariei. Ele apar cu o frecventa de 11 % in randul fetelor si 13 % in randul baietilor. Ticurile apar cu precadere spre 3 ani si 7 – 11 ani. Oricum, ele pot aparea la orice varsta, pot persista pe o perioada mai lunga sau mai scurta da timp.
Tipurile de ticuri
Ticurile pot varia în intensitate (ticuri simple sau complexe ticuri) si pot fi agravate de tensiune, oboseala, boala, traumatisme craniene recente, emotii puternice, sau chiar unele medicamente.
Reactia parintilor fata de aceste manifestari de tulburare va determina in mare parte evolutia ticului. Ordonand copilului sa se opreasca, crestem tensiunea interioara si il lasam singur cu suferinta lui emotionala. Ironia si observatiile neplacute ii vor creste anxietatea si vor intensifica necesitatea sa-si exteriorizeze tensiunea.
Un copil care are ticuri are nevoie sa fie inteles si sustinut in ceea ce traieste. Ne exprima foarte clar ca este in dificultate.
Ticurile nervoase apar cu predilectie la copiii care sunt hipersensibili sau interiorizati. Iar incercarea de dezobisnuire din afara poate fi cu atat mai dificila, odata ce copilul interactioneaza foarte putin cu ceilalti.
Ticurile pot apărea:
- Ca urmare a imitatiei gestului unui adult ori unui copil ( coleg), fara ca acest gest sa aiba o semnificatie
- Ca raspuns la un tratament medicamentos, cu cat acesta are efect stimulant
- Ca simptom asociat in cazuri de hiperactivitate
- Ca simptome a unor afecte, conflicte, situatii stresante si poate deveni o cale de descarcarea tensiunilor.
Cum poate fi ajutat și ce ttrebuie evitat?
Cea mai buna solutie de a scapa de un tic nervos este aceea de inlocuire. Nu cu un alt tic nervos, ci cu o activitate care sa-l tina pe cel mic ocupat. Sunt recomandate in special activitatile sportive, care implica multa miscare si destindere. Practic, ticul nervos apare in momentul in care persoana sta pe loc si nu are o activitate propriu-zisa.
De evitat atitudinile extreme, cum ar fi ironiile, ridiculizarile, interdictia sau observatiile extrem de insistente care vor intensifica anxietatea ori ignorarea, care duce la perpetuarea gestului.
Odata cu varsta, ticurile nervoase de obicei dispar, totusi este posibil ca un tic sa poata persista pana spre maturitate.
Decizia de a trata sau nu aceste ticuri depinde in mare masura de cauza lor si daca interfereaza sau nu aspecte din viata copilului, daca sunt o amenintare asupra sanatatii fizice, psihice sau sociale ( exista cazuri in care ticurile impiedica socializarea).
Ticurile nervoase care sunt cauzate de problemele neurologice pot fi controlate cu medicamente care relaxante musculare, insa cele care au la baza tulburari emotionale pot fi tratate prin psihoterapie. ( mai ales daca ticurile au aparut ca urmare a unor situatii traumatizante pentru copil, cum ar fi accident, boala, moartea cuiva apropiat, conflicte în familie, separarea temporara sau definitiva de unul din parinti sau de amandoi, schimbarea locuintei, aparitia unui frate mai mic, inceperea gradinitei sau a scolii)
