Alergiile respiratorii de tipul rinitei alergice și astmului bronșic afectează persoane de orice vârstăcareîn general au predispoziție ereditară. Se manifestă în special primăvara, însă și în alte perioade dinan.
Ce este astmul?
Astmul este o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii. Simptomele sunt variabile de la ușoare până la severe. Totuși, cât de ușoară ar fi forma, nu este de neglijat, pentru că netratat poate duce la complicații respiratorii.
Astmul este cea mai comună afecțiune în copilărie, afectând aproximativ 12,5 % dintre copii. Motivele pentru care s-ar putea declanșa crizele de astm ar fi: alergenii, infecțiile virale, fumul sau alți iritanți, animalele de companie.
Este foarte important să se identifice natura crizelor de astm pentru a le evita și pentru a le ține sub control. În general astmul este o reacție alergică la substanțe străine. Când organismul intră în contact cu alergenii cauzați de fumul de țigară, praf, acarieni, polen, fân etc.- la care acesta poate fi sensibil, deși sunt inofensivi pentru majoritatea oamenilor, sistemul imunitar răspunde prin eliberarea unor substanțe, printre care și histaminele care determina strănutul, nasul curgător și/sau înfundat, lăcrimarea ochilor, tusea, bronhoconstrictia, iar căile respiratorii inflamate se vor inunda de secreții, mușchii din jurul căilor respiratorii se contracta și se vor cauza blocarea căilor respiratorii.
Expirul devine mult mai dificil decât inspirul, iar simptomele devin vizibile: respirația devine șuierătoare și superficială, iar copiii au senzația de presiune în piept și crește ritmul cardiac. Acesta este modul în care organismul încearcă să elimine alergenii. Starea se poate agrava atunci când intră în joc și virușii, iar copilul face o viroză.
Copiii care provin din familii cu antecedente ale acestei afecțiuni prezintă risc ridicat de a face astm bronșic. Diagnosticarea astmului la copiii mici este adesea dificilă din cauza frecvenței în rândul copiilor a răcelilor și afecțiunilor respiratorii, iar respirația șuierătoare și tusea nu sunt întotdeauna indicatori specifici pentru astm.
Copiii mici prezintă în medie pe an 6-8 răceli, în general în perioada friguroasă a anului. Pentru aceștia nu există nici un test de diagnosticare; abia după 5-6 ani ,când copiii pot sufla în spirometru, se poate pune diagnosticul de astm bronșic la copii. Acest simplu instrument poate măsură fluxul aerului prin căile respiratorii ale copilului și oferă un diagnostic clar.
Odată ce există suspiciunea sau a fost confirmat diagnosticul, părinții trebuie să mențină o strânsă legătură cu medicul pentru a ține sub control atacurile de astm. Observați copilul în timpul acestor situații:
– când copilul poate stă întins;
– când scade pofta de mâncare, dacă poate sau nu înghiți;
– când respirația este șuierătoare;
– paloarea pielii;
– când copilul este agitat, nervos sau epuizat.
Dacă observați unul sau mai multe din aceste simptome, atunci cel mai bine ar fi să contactați medicul urgent. Cu ajutorul medicației adecvate, copilul bolnav de astm poate duce o viață normală cu crize izolate.
