Pentru fiecare femeie, a avea un copil este un moment minunat, dar și dificil, atât fizic cât și emoțional, pentru că trebuie să facă față unor multitudini de schimbări din viața ei. Este firesc deci pentru multe mame, mai ales cele aflate pentru prima data în viață în această situație, de a avea schimbări de dispoziție după naștere, senzație de bucurie urmată brusc de stare de deprimare și tristețe. Aceste stări vor trece cam în 10 zile de la naștere, dar sunt femei care pot experimenta aceste trăiri cu intensitate mai mare și pe o perioada mai lungă de timp.
Depresia post-partum implică adesea sentimente intense și iraționale de teama că nu este potrivită să fie mamă, că lucrurile pe care le face nu sunt corecte, că ceilalți o judecă și că văd că nu este o mamă potrivită pentru copil, ceea ce duce la sentimente de singurătate și vinovăție.
Oamenii știau despre această stare încă din secolul 4 I Hr, însă niciodată nu a fost recunoscută că boală în sine. Este foarte important însă să fie recunoascuta și diagnosticată tulburarea din timp, cu toate că este dificil acest lucru.
Specialiștii au identificat trei tipuri de tulburări psihice post-partum: baby-blues, depresia post-partum și psihoza post-partum.
“Baby-blues” este cea mai întâlnită și ușoară forma de depresie după naștere. Ea începe uneori chiar din prima zi până la a treia zi de la naștere și este caracterizata prin plâns, iritabilitate, lipsa de somn, modificări de dispoziție, sentiment de vulnerabilitate. Aceste stări pot dura până la câteva săptămâni. Se estimează că aproximativ 50-80 % dintre proaspetele mămici trec prin aceasta experiență.
Depresia post-partum se manifestă prin plânsete, sentimente de vinovăție intense, oboseală, anxietate, deznădejde, dureri de cap, senzație de amorțeală. O mămică cu depresie își poate privi copilul cu ambivalență, negativism de multe ori până la indiferență, lucru care afectează relația mama-copil. Incidența acestei tulburări este de 3-20 % dintre cazuri. Depresia începe în orice moment între naștere și 6 luni de la naștere și poate dura câteva luni, chiar un an.
Psihoza post-partum este relativ rar întâlnită. Simptomele includ confuzia, oboseala, agitația, sentimente de deznădejde și de rușine, halucinații, vorbire rapidă sau stări maniacale. Studiile arată că afectează cam 1 din 1000 de nașteri.
Cauze și factori de risc:
Cauza nu se cunoaște cu exactitate a acestor stări de după naștere. Unul dintre ele ar fi schimbările bruște hormonale din timpul nașterii, prin scăderea nivelului de hormoni ai sarcinii. Altă cauză ar fi când experiență de a avea un copil nu se potrivește cu așteptările mamei cu privire la aceasta, iar aceasta provocă stres mamei, stresul accentuat ducând la stări depresive.
Studiile au indicat că factori favorizanți pot fi vârsta mamei, procedurile medicale din timpul nașterii, sprijinul social al mamei, relația dificilă de cuplu, evenimente stresante în timpul sarcinii sau nașterii, lipsa unei rețele de sprijin sau faptul că este mamă singură.
De fapt, depresia post-partum este un cumul de factori și este foarte important că mama să cunoască aceste lucruri, să se facă tot posibilul să se reducă starea de vinovăție prin care trece mama.
Un lucru este cert: femeile care au trecut stări depressive înainte de sarcină, au un risc mai mare de a trece prin aceste stări și după naștere.
De asemenea, concediile multiple medicale în timpul sarcinii, frecvența consultațiilor foarte mare în timpul sarcinii poate fi un semn de avertizare, de alarmă. Riscul acestei tulburări creste și la femeile care au avut cel puțin două avorturi și la femeile cu un trecut cu complicații obstetricale.
Ce poate face că mama să depășească depresia post-partum?
- Femeile în aceasta situație trebuie să discute cu medicul lor pentru a preveni sau trata în mod adecvat această stare. Psihoterapia este de preferat în locul medicației, mai ales dacă mama dorește să alăpteze.
- Amintiți-vă că nu sunteți singură și că multe mame au trecut prin aceasta situație, chiar și mamele cu experiență. La fel de important este să vă amintiți că nu sunteți de vină pentru stările pe care le aveți.
- Concentrați-vă în aceasta perioadă pe obiective pe termen scurt. Rezervați-vă timp pentru lucruri care vă fac placere: o plimbare cu o prietenă, o baie etc. Vorbiți despre sentimentele dumneavoastră, despre ceea ce simțiți, evitați izolarea, iar când simțiți că sunteți obosită, nu ezitați să cereți ajutorul în familie sau prietenilor.
