Educație si nu dresare!
A educa copilul nu inseamna a-l dresa. Dresarea nu pregateste copilul pentru viata. Nu il face in stare sa infrunte greutatile si cerintele ei si nici sa se simta legat de oameni.
Dresarea lasa urme adanci in sufletul copilului si se ciocneste adeseori de adevaratele lui simturi. Nu ar trebui sa dresam nici macar animalele. Inca din anul 1894, un vanator, scria in cartea sa, “Dresarea si conducerea cainelui”, ca nu se obtine nici un fel de rezultat batand cainii, ci numai indemnandu-i cu bunatate si blandete.
Dimpotriva, arata ca trebuie laudati cand sunt ascultatori, pentru ca daca ii bati pentru o greseala pe care nu o inteleg, ei isi pierd increderea in dresor. Astfel, printr-o purtare prietenoasa putem face copilul sa ne asculte si sa puna in aplicare mai bine ceea ce il rugam.
Sa pedepsim copilul sau sa-l tragem la raspundere?
Cand un copil repeta o greseala, cu toate observatiile si explicatiile noastre, trebuie sa-l lasam sa sufere urmarile faptei sale. Daca de exemplu, isi strica jucariile, nu i le mai dam ceva timp. Daca atunci cand trebuie sa ne ajute, spune ca e prea oboist, nu il luam nici la plimbare si il sfatuim sa se culce. Numai in acest fel, copilul va invata sa se poarte cum trebuie. Ba mai mult, pedeapsa da nastere fricii, descurajeaza uneori chiar pana la renuntarea la viata, si de cele mai multe ori trezeste incapatanare.
Vorbe sau fapte?
Educatia nu se face prin vorbe ci prin fapte. De cele mai multe ori se vorbeste prea mult si se face prea putin. Copilul nu asculta cand repetam prea des mustrarile, ordinele etc. El nu mai crede in amenintarile si vorbele noatre, daca nu le indeplinim. Observatiile facute incontinuu, ii intra pe-o ureche si ii ies pe cealalta si nu mai asculta nici cand e vorba de ceva important.
Adevar sau minciuna?
Nu avem voie sa mintim copilul, daca vrem sa aiba incredere in noi. Fiecare intrebare a copilului, trebuie sa primeasca raspunsul adevarat. Niciodata sa nu ii spunem “tu esti prea mic, nu poti pricepe asta.”Copilul se simte jignit cand ii aducem aminte de micimea lui, aceasta e durerea lui cea mai mare.
Sa injosim copilul?
In mod normal, ar trebui, ca parinti, sa fim impotriva tuturor mijloacelor care injosesc copiii, cum ar fi – pusul la colt sau in mijlocul unui cerc de copii pentru ca toti colegii sa rada de el. Astfel de metode intaresc greutatile ce ni le face copilul, in loc sa le faca sa dispara. Cand injosim un copil, il impinge de obicei spre dorinta de a tine piept, il facem sa devina bataus, si altele de acest gen.
Tot atat de daunator este acest lucru si pentru colegii sau fratii lui, care sunt pusi sa rada de cel ce a gresit, in loc sa fie indrumati catre prietenie si bunatate.
