A fi parinte e lucru minunat, dar dificil de multe ori si se intampla sa facem greseli in comportamentul nostru fata de copii tocmai din dorinta noastra ca acesta sa aiba parte de ce e mai bun.
Părintele indulgent
Acest tip de parinte – este atent la nevoile copilului sau, intr-atat incat ii face absolut toate poftele si ii permite sa se manifeste cum vrea el, fara sa impuna prea multe limite sau sa sanctioneze comportamentul inadecvat al copilului. Acest parinte isi organizeaza viata in jurul copilului, iar rezultatul este unul previzibil: copilul devine un rasfatat, neascultator, obraznic, care va ajunge sa se creada perfect si ca merita totul. Un astfel de copil va avea dificultati de adaptare , va (re)cunoaste greu limitele societatii sip e cele ale relatiilor interumane si din aceasta cauza se va integra greu in societate.
Părintele hiperprotector
Acest parinte isi va considera copilul fiinta fragila, incapabila de a se descurca fara ajutorul sau si il vor descuraja in tot ce va intreprinde pe motiv ca este prea mic. Din dorinta de a-I oferi securitate, devin extrem de grijulii, isi vor insoti copilul peste tot, il vor cocolosi peste masura si il vor feri de toate dificultatile. Acest copil nu va stii sa evalueze singur pericolele vietii, sa ia decizii in ceea ce-l priveste, sa depaseasca momentele dificile ale vietii si va ramane un dependent de ceea ce este in jurul sau.
Părintele autoritar
Isi doreste sa se impuna in mod dictatorial in fata copilului, prin urlete, pedepse de cele mai multe ori fizice, crede ca stie cel mai bine ce e bine pentru copilul lui. Acestui tip de parinte nu-I place sa I se puna la indoiala nici decizia, nici calitatile de parinte exceptional, sin u scapa nici o ocazie de a da peste maini sau gura copilului sau, transformandu-l in marioneta. Tot ce zice are pretentia de a fi socotit litera de lege, iar fiecare abatere este sanctionata drastic. Relatia parinte- copil este una tensionata, copilul cu timpul se va inchide in sine si isi pierde increderea in parintele sau. Va deveni timd si speriat, iar ideex ccma de a nu gresi se va transforma in obsesie. Insa, la adolescenta este posibil sa rabufneasca, iar reactia lui va fi una exploziva, iar din dorinta de a se simti liber va cadea prada exceselor ( de cele multe orice este interzis si nociv: droguri, alcool etc).
Părintele neglijent
Îsi protejeaza insuficient copilul. Ori isi considera copilul apt sa ia decizii singur, iar neglijenta este mai mult emotionala, copilului lipsindu-I afectiunea si comunciarea. Copilul se simte singur, cu timpul devine inchis in el, pierzandu-si abilitatea de a avea relatii apropiate.
Alte cazuri sunt acelea in care copilul este perceput ca “ ceva” care ingradeste libertatea parintilor, se intampla mai ales in cazul copiilor nedoriti. Frecvent acesti parinti sunt reci, ostili si vad in copil sursa de frustrare pentur ei, isi cearta copilul din nimic, il pedepsesc, il ignora sau il resping. In acest tip de famiilie au loc certuri frecvente, iar copilul este la mijloc.
Alta categorie sunt parintii care nu pot accepta sacrificii profesionale pentru a sta cu copilul.
Tot o forma de respingere a copilului este aceea in care copilul este comparat cu alti copii, frati mai mari sau mai mici, insa acesta este pus pe o pozitie de inferioritate, iar copilul este ridiculizat.
Copilul neglijat se transforma intr-o persoana nesigura, fara incredere in sine.Va fi influentabil si va crede ca parerile celor din jur sunt mai bune decat ale sale.
Părinții perfecționiști
Îsi implinesc de obicei visele lor prin copii, este cel care solicita copilul de la o varsta frageda sa atinga anumite performante, fara a tine cont de abilitatile specifice nivelului de dezvoltare al copilului.
Părinții democratici
Îmbina aptitudinile parentale, astfel ca va fi bun prieten copilului la nevoie, dar sis a fie autoritar cand este necesar. Copilul va invata sa-si exprime opiniile, va fi sprijinit astfel sa-si dezvolte personalitatea, va invata sa accepte criticile cand greseste, si va invata din ele.
Chiar daca suntem nevoiti sa aplicamsanctiuni, e indicat sa facem in asa fel, incat copilul san u se indoiasca nici o clipa de afectiunea fata de el, ei trebuie sa stie ca sunt iubiti in continuare.
Daca parintele oscileaza intre atitudini, abordand cand un comportament autoritar, cand indulgent, ba protector, ba democratic, copilul va fi confuz si nu va intelege nimic, nu va stii cum sa reactioneze. Nu exista stil bun sau rau intre cele prezentate pentru ca in timp ce unii parinti considera anumite valori ca fiind calitati, altii le pot considera defecte. Indicat ar fi un echilibru in relatia cu copilul, consecventa, si tratat cu tot respectul.
