Intelegerea multiplelor modificari ale organismului femeii in timpul sarcinii nu este posibila fara cunoasterea proceselor normale, ce se desfasoara cu o precizie uimitoare.Toate functiile organismului sunt subordinate misiunii de dezvoltare a noii fiinte umane.Conform unei legi biologice, valabila nu numai la om, fatul este mai presus de binele mamei, adica el isi ia cele necesare pentru cresterea sa, chiar daca mama are de suferit (de exemplu in cazul subalimentatiei sau in cazul unei boli).
Modificarile cele mai pregnante privesc uterul si sanii.
Uterul are rolul de a primii ovulul feminin, provenind din ovar si fecundat in trompa.In mod normal, dimensiunile uterului sunt de 7×4 cm iar forma lui este cea de para.Uterul are capacitatea de a-si m arii dimensiunile in timpul sarcinii de 7 ori datorita mai multor proprietati:
- Fibrele muscular sunt dispuse in spirala pornind de la fundul uterin pana la col
- Fibrele muscular tinere se ingroasa si se inmultesc
- Se formeaza noi cellule muscular uterin
Cele trei segmente ale uterului: corpul, istmul si colul nu se modifica in egala masura in timpul graviditatii.Cavitatea propriu-zisa care gazduieste fatul este situate in corpul uterin.Acesta se adapteaa la cresterea fatului prin intinderea, relaxarea si inmultirea fibrelor sale muscular.
Istmul participa mai putin la aceste procese.Colul uterin serveste la inchiderea cavitatii uterine si la sustinerea fatului in partea de jos.De asemenea el impiedica patrunderea microbilor din vagin in cavitatea uterine.
Necesitatile de irigare cu sange a uterului in timpul sarcinii sunt aproximativ de 4 ori mai mari.Irigarea crescuta este asigurata prin largirea (dilatarea) vaselor de sange arteriale (de aport) si venoasa (de intoarcere), la dimensiuni de 4-5 ori mai mari fata de normal.Aportul de sange arterial, continand oxigen si substante nutritive, provine din artera principal (aorta) pe calea unor vase de sange proprii ale uterului.
In timpul graviditatii marimea uterului creste de la 7 cm la 30 de cm, iar greutatea lui de la 40 gr creste la 1200 gr.Astfel uterul iese din micul bazin ajungand sa fie palpabil, in luna a 3-a, deasupra osului pubis, in luna a 6-a la nivelul ombilicului, iar in luna a 9-a la marginea coastelor. Apoi, in cursul ultimelor 4 saptamani de sarcina , fundul uterin se palpeaza mai jos de marginea coastelor, datorita coborari copilului.
Vaginul este canalul de evacuare al uterului. Dilatarea acestui canal in timpul nasterii de la un diametru de 5 cm pana la dimensiunile craniului copilului este posibila pe de-o parte datorita relaxarii importante a tesuturilor si inmuiltiri fibrelor musculare si pe de alta parte, dilatarii si umpleraii cu sange a vaselor venoase, care ajung sa formeze un fel de proeminente mici in lumenul vaginului, ingustandu-l.In timpul nasterii aceste vase se golesc de sange permitand largirea vaginului.
Oul fecundat se fixeaza, de obicei in treimea superioara a cavitati uterine, in mucoasa uterina pregatita in prealabil. Aceasta mucoasa asigura hranirea micului embrion cu toate substantele nutritive necesare cresterii sale : hidrati de carbon, proteine si grasimi. Placenta este un organ foarte complex care serveste pentru nutritia si respiratia embrionului, precum si pentru schimbarile metabolice (de substante) intre organismul mamei si al fatului. In plaus placenta este o glanda de secretie interna. Ea este formata ata din tesut fetal, cat si din tesut matern : indeplineste rolul de organ intermediar intre mama si copil. Catre sfarsitul sarcini placenta are forma unui disc, de consistenta buretoasa, cu diamentru de 16-25 de cm si cu grosimea 1,5-3 cm fara invelisurile oului placenta cantareste aproximativ 500 gl cu invelisul si cordonul ombilical, in medie de 600 de grame.
